Lady Smoke (Prințesa de cenușă #2), de Laura Sebastian (fragment în avanpremieră)

Lady Smoke, continuarea romanului Prințesa de cenușă, este un dark fantasy despre un tron furat cu violență și o fată care trebuie să lupte pentru a-l înapoia poporului ei.

Kaiserul a omorât-o pe mama Theodosiei, Regina de Foc, când Theo avea doar șase ani. A pus stăpânire pe țara ei și a ținut-o prizonieră, încoronând-o drept Prințesa de cenușă – un animal de companie cu care să se joace și pe care să-l umilească vreme de zece ani. Dar s-a terminat. Kaiserul și-a considerat prizoniera slabă și lipsită de apărare. Nu și-a dat seama că o minte ascuțită este cea mai letală armă.

Theo nu mai poartă o coroană de cenușă. Și-a luat înapoi titlul de drept și un ostatic – pe prințul Søren. Dar poporul ei rămâne înrobit Kaiserului, iar ea e acum la mii de kilometri distanță de ei și de tronul său.

Pentru a recupera totul, va avea nevoie de o armată. Doar că, pentru a face rost de o armată, trebuie să aibă încredere în mătușa ei, temutul pirat Dragonsbane. Și conform lui Dragonsbane, o armată se poate obține doar dacă Theo se căsătorește. Ceva ce o regină astreană nu a făcut vreodată. Theo știe că libertatea vine cu un preț, dar e determinată să găsească o cale prin care să-și salveze țara fără să se piardă pe sine însăși.

Capitolul I: Singură

SIMT PE LIMBĂ DULCEAȚA cafelei aromate, preparată cu o lingură generoasă de miere. Așa cum o cere mereu Crescentia. Stăm în pavilion, așa cum am mai stat de o mie de ori înainte, cu ceștile de porțelan aburinde în mâini, pentru a ne proteja de răcoarea din aerul de seară. Pentru o clipă, pare exact ca înainte, o liniște confortabilă plutind în întunericul care ne înconjoară. Mi-a fost dor să vorbesc cu ea, mi-a fost dor și de asta – cum putem sta împreună fără a simți nevoia să umplem tăcerea cu discuții lipsite de sens.

Dar e o prostie. Cum să-mi fie dor de Cress, când ea stă chiar în fața mea?

Râde de parcă mi-ar putea citi gândurile și își așază ceașca pe farfurioară cu un zăngănit care îmi vibrează în oase. Se apleacă peste masa poleită ca să-mi ia mână liberă într-ale ei.

— Oh, Thora, spune cu glasul cântându-mi numele fals ca pe o melodie. Și mie mi-a fost dor de tine. Dar data viitoare nu îmi va mai fi.

Înainte să înţeleg sensul vorbelor ei, lumina de deasupra se schimbă, soarele devine tot mai strălucitor, până când e pe deplin luminată, fiecare centimetru groaznic din ea. Gâtul carbonizat și descuamat, ars până la înnegrire de Encatrio pe care i l-am dat, părul alb şi fragil, buzele gri și sfărâmicioase asemenea coroanei de cenușă pe care obișnuiam să o port.

Frica și vinovăția mă copleșesc când îmi aduc aminte. Îmi amintesc ce i-am făcut; îmi amintesc de ce am făcut-o. Îmi amintesc fața ei de cealaltă parte a gratiilor celulei mele, plină de furie când îmi spunea că va aplauda la moartea mea. Îmi amintesc că gratiile erau fierbinți acolo unde le atinsese.

Încerc să-mi retrag mâna, dar ea mi-o prinde repede, în timp ce zâmbetul ei de prințesă din povești scoate la iveală colți pătați cu cenușă și sânge. Îi simt pielea fierbinte, mai fierbinte chiar decât a lui Blaise. E focul însuși pe pielea mea și încerc să țip, dar nu iese niciun sunet. Nu îmi mai simt mâna și sunt ușurată o secundă, până mă uit în jos și văd că s-a transformat în cenușă, praf sfărâmat în prinsoarea lui Cress. Focul își face drum pe braț în sus și coboară pe celălalt, răspândindu-se pe piept, pe torace, pe picioare și pe tălpi. Capul îmi ia foc la sfârșit și ultimul lucru pe care îl văd este Cress, cu zâmbetul ei monstruos.

— Uite, nu e mai bine așa? Acum, nimeni nu te va lua drept regină.

Când mă trezesc, pielea mi-e udă leoarcă, așternuturile de bumbac sunt prinse în jurul picioarelor și ude de transpirație. Stomacul mi se agită, amenințând să se reverse, deși nu sunt sigură că am mâncat ceva ce ar putea fi vărsat, în afară de câteva coji de pâine seara trecută. Mă ridic în capul oaselor, cu o mână pe stomac pentru a-l liniști și clipind ca să-mi ajut ochii să se adapteze la întuneric.

Îmi ia un moment să-mi dau seama că nu sunt în patul meu, nici în camera mea, nu sunt nici măcar în palat. Spațiul este mai mic, patul e doar puțin mai mare decât un culcuș îngust, cu o saltea subțire, așternuturi roase și o pătură. Stomacul mi se mișcă într-o parte, rostogolindu-se într-un fel care-mi produce greață până când îmi dau seama că nu e deloc stomacul – întreaga încăpere se clatină dintr-o parte în alta. Stomacul doar oglindește mișcarea.

Evenimentele din ultimele două zile mi se strecoară înapoi în minte. Temnița, procesul Kaiserului, Elpis murind la picioarele mele. Îmi amintesc cum m-a salvat Søren, pentru ca apoi el însuși să fie întemnițat. Imediat ce-mi vine acest gând, îl alung. Există o mulţime de lucruri de care să mă simt vinovată – luarea lui Søren ca ostatic nu poate fi unul dintre ele.

Sunt pe vasul Smoke, îmi amintesc, în drum spre ruinele din Anglamar, ca să încep recucerirea Astreei. Sunt în cabina mea, singură și în siguranță, în vreme ce Søren este ținut în lanțuri în carceră.

Închid ochii și îmi las capul în palme, dar imediat ce fac asta, îmi apare în minte chipul lui Cress, toată numai obraji roz și gropițe și ochi gri larg deschiși, exact așa cum arăta prima oară când am întâlnit-o. Inima îmi zvâcnește în piept la gândul fetei care era, al fetei care eram şi care s-a agățat de ea pentru că era singura salvare în viaţa mea de coșmar. Prea rapid, acea imagine cu Cress este înlocuită cu ea așa cum am văzut-o ultima oară, cu ură în ochii gri și reci și cu pielea gâtului carbonizată și desprinsă în fâșii.

Nu ar fi trebuit să supraviețuiască otrăvii. Dacă nu aș fi văzut-o cu propriii mei ochi, nu aș fi crezut. O parte din mine e ușurată, deși cealaltă parte nu va uita niciodată cum s-a uitat la mine când a promis să radă Astrea de pe fața pământului, cum a spus că-l va ruga pe Kaiser să-i dea voie să-mi păstreze capul după ce mă vor executa.

Mă trântesc pe spate, lovind cu zgomot perna subțire. Mă doare tot corpul de oboseală, dar mintea îmi e un vârtej care nu dă semne că s-ar liniști. Totuși închid ochii strâns și încerc să blochez toate gândurile despre Cress, deși ea zăbovește pe margini, fantoma unei prezențe.

Camera e prea tăcută – atât de tăcută, încât capătă o sonoritate proprie. O aud în lipsa respiraţiilor Umbrelor mele, a mișcărilor abia perceptibile pe care le făceau, în lipsa şoaptelor dintre ei. Este o liniște asurzitoare. Mă întorc pe o parte, apoi pe cealaltă. Tremur și strâng pătura mai tare în jurul meu; simt iar focul atingerii lui Cress și arunc de tot pătura, care cade grămadă pe podea.

Nu pot să adorm. Cobor din pat și găsesc pelerina groasă de lână pe care mi-a lăsat-o Dragonsbane în cabină. Mi-o pun peste cămașa de noapte. Mă înghite, atârnând până la glezne, comodă și lipsită de formă. Materialul se destramă și a fost peticită de atât de multe ori, încât mă îndoiesc că a mai rămas ceva din pelerina de la început, dar tot o prefer rochiilor de mătase fină pe care Kaiserul mă obliga să le port.

Ca de fiecare dată, gândul la Kaiser îmi alimentează flacăra de furie din stomac până când ajunge să pârjolească totul în mine, transformându-mi sângele în lavă. E un sentiment care mă înspăimântă, chiar și când îl savurez. Blaise mi-a promis odată că voi aprinde focul care îl va transforma pe Kaiserul în cenușă și nu cred că sentimentul acesta va trece până nu o voi face.

 

Capitolul II: Siguranță

CORIDOARELE DE PE SMOKE sunt pustii și tăcute, fără un suflet la vedere. Singurul sunet este troncănitul ușor al pașilor de deasupra și vacarmul mut al valurilor care se sparg de carenă. Trec de un hol, apoi de altul, căutând o cale să urc pe punte, înainte să-mi dau seama că sunt pierdută fără de speranță. Deși în timpul turului pe care mi l-a făcut Dragonsbane mai devreme am crezut că mi-am făcut o idee despre configurația vasului, la ora aceasta pare un loc complet diferit. Privesc peste umăr, așteptându-mă să zăresc o Umbră, dar îmi dau seama că ele nu mai sunt. Nu mai e nimeni.

Timp de zece ani, prezența altora a fost o greutate constantă pe umerii mei, care m-a sufocat. Mi-am dorit cu nesaț ziua în care să scap și să pot fi, în sfârșit, singură. Acum, totuși, o parte din mine simte lipsa companiei permanente. Cel puțin Umbrele m-ar ajuta să nu mă rătăcesc.

În sfârșit, după alte câteva întoarceri, găsesc niște scări abrupte care duc direct pe punte. Treptele sunt șubrede și zgomotoase și le urc încet, îngrozită că m-ar putea auzi cineva și ar veni să mă prindă. Trebuie să-mi reamintesc că nu mă mai furișez – sunt liberă să mă plimb după cum poftesc.

Deschid ușa și aerul mării îmi biciuiește fața, suflându-mi părul în toate direcțiile. Îl așez la loc cu o mână ca să-l ţin departe de ochi, iar cu cealaltă îmi strâng pelerina mai aproape. Nu mi-am dat seama cât de stătut era aerul de sub punte până când nu mi-a intrat în plămâni aerul proaspăt.

Aici, sus, sunt câțiva membri ai echipajului care muncesc, un echipaj mic care se asigură că Smoke nu deviază de la curs sau nu se scufundă în miez de noapte, dar sunt cu toții prea confuzi și concentrați pe treburile lor ca să-mi arunce mai mult de-o privire când trec pe lângă ei.

Noaptea e rece, mai ales cu vântul care izbește violent apa. Îmi încrucișez brațele pe piept în timp ce îmi croiesc drum spre proră.

S-ar putea ca încă să mă mai adaptez la singurătate, dar nu cred că mă voi sătura vreodată de asta: cerul deschis peste tot deasupra mea. Fără pereți, fără restricții. Doar aer și mare și stele. Sus, cerul e împânzit de stele, atât de multe, încât e greu să aleg una anume. Artemisia mi-a spus că marinarii folosesc stelele ca să se orienteze, dar nu-mi pot imagina cum este posibil un astfel de lucru. Sunt prea multe ca să înțelegi ceva.

Prora vasului nu este atât de goală pe cât speram. Lângă balustrada din față, o siluetă singuratică, cu umerii aplecați, privește la oceanul de dedesubt. Înainte chiar să ajung destul de aproape ca să-i disting vreuna dintre trăsături, știu că e Blaise. El e singura persoană pe care o cunosc care poate să lâncezească în timp ce emană o energie atât de debordantă.

Sunt cuprinsă de ușurare și grăbesc pasul spre el.

— Blaise, spun atingându-i brațul.

Căldura pielii lui și faptul că e treaz la această oră îmi fac mintea mea să o ia în toate direcțiile, dar refuz să îi dau voie. Nu acum. Acum doar am nevoie de cel mai vechi prieten al meu.

Se întoarce spre mine, surprins, apoi zâmbește, deși puţin mai nesigur decât eram obișnuită.

Nu am mai vorbit de când am urcat la bord, în această după-amiază, și o parte din mine s-a temut de momentul acesta. Trebuie să știe că am inversat ceștile pe drum, dându-i lui ceaiul în care amestecase un medicament de dormit pentru mine. Trebuie să știe de ce am făcut-o. Asta nu este o conversație pe care să vreau să o am acum.

– N-ai putut dormi? mă întreabă privind în jur, după care se uită iar la mine.

Deschide gura, dar o închide din nou. Își drege glasul.

– Poate fi dificil până te obișnuiești să dormi pe o navă. Cu balansul și cu sunetul valurilor…

– Nu e asta, zic.

Vreau să-i spun despre coșmarul meu, dar deja îmi pot imagina ce va răspunde. A fost doar un vis, va spune. Nu a fost real. Cress nu e aici, nu îți poate face rău.

Oricât de adevărat ar fi, nu mă pot convinge să și cred asta.

Pe urmele flăcării, de Hafsah Faizal (fragment în avanpremieră)

În septembrie călătorim în regatul Arawiyei alături de Zafira și Nasir! Inspirată de vechea Arabie, Pe urmele flăcării, primul roman din seria Nisipurile din Arawiya, este un debut palpitant despre revelații, iubire, onoare, învingerea temerilor și despre asumarea propriei identități.

Oamenii trăiau pentru că ea ucidea.
Oamenii mureau pentru că el trăia.

Zafira este Vânătorul, deghizată în bărbat când se aventurează în blestemata pădure Arz pentru a-și hrăni poporul. Nasir este Prințul Morții și îi asasinează pe cei suficient de nebuni ca să-l înfrunte pe autoritarul său tată, sultanul.

Dacă oamenii vor descoperi că Zafira e o fată, realizările ei nu vor mai conta; dacă Nasir va da dovadă de compasiune, tatăl lui îl va pedepsi în cele mai brutale moduri cu putință.

Și Zafira, și Nasir sunt adevărate legende în regatul Arawiyei ― dar niciunul dintre ei nu-și dorește asta.

Războiul stă să izbucnească și ținutul Arz înaintează în fiecare zi, cucerind pământul și absorbindu-l în umbră. Când Zafira pornește în căutarea unui artefact pierdut care să redea magia lumii ei suferinde și să oprească Arzul, Nasir e trimis de sultan într-o misiune asemănătoare: să recupereze artefactul și să-l ucidă pe Vânător. 

Iubirea e pentru copii, a grăit copila.

Moartea e pentru nebuni, a grăit umbra.

Bezna e destinul meu, a rostit băiatul.

Credința e căderea mea, a grăit vulturul.

Suferința e soarta noastră, a zis frumusețea.

Și cu toții se înșelau amarnic.

 

Oamenii trăiau pentru că ea ucidea. Și dacă asta însemna să înfrunte tărâmul Arz chiar și acolo unde soarelui îi era teamă să răsară, atunci așa să fie.

Uneori, într-o zi mai bună, Zafira bint Iskandar se credea mai curajoasă decât soarele însuși. În cea mai mare parte a timpului, nu mai aștepta ca veșnic întunecatul Arz să rămână în urma ei și se înfigea hotărâtă în câmpiile din califatul ei, cu zăpada lor blestemată cu tot.

Azi era una dintre zilele acelea, în ciuda coarnelor pe care le simțea tăioase în palme. S-a eliberat din închisoarea blestemată a pădurii, prefăcându-se că oftatul se datorează unei misiuni îndeplinite, nicidecum unei spaime cuibărite adâns în inima ei. Soarele dimineții a întâmpinat-o sărutându-i obrajii.

Marhaba1 și ție, lașule.

Lumina zilei era mereu palidă în califatul Demenhur, pentru că soarele însuși nu știa ce să facă în privința zăpezii care ar fi trebuit să fie nisip.

Înaintea ochilor ei, marea albă se vălurea moale și neatinsă, oferindu-i un moment de satisfacție în singurătate, chiar dacă degetele de la picioare îi amorțiseră, iar aerul rece o strângea de nas. Căci într-un califat unde exista pericolul ca acțiunile unei femei să se întoarcă împotrivă-i, nu era deloc ușor să te prefaci a fi bărbat. Mai ales când avea rotunjimi, glas și umblet de femeie.

Trăgea după ea carcasa cerbului, lăsând în urmă o urmă de abur și o dâră însângerată în zăpadă. În aer plutea o promisiune. O neclintire bizară a pământului și a copacilor șoptitori.

Nu e nimic. Paranoia avea felul ei de a se insinua exact când și-o dorea mai puțin. O copleșeau emoțiile din cauza nunții care se apropia, asta era tot.

Sukkar a nechezat de lângă parul putrezit de care-l priponise, una cu împrejurimile, în veșmântul lui aproape alb. Cât timp fata i-a legat repede cerbul de șa, armăsarul a rămas cuminte, la fel de dulce ca numele pe care i-l dăduse2.

– Am avut noroc la vânătoare azi, i-a spus ea calului care n-o ajutase cu nimic. Apoi i s-a suit în spinare.

Sukkar n-a reacționat, mulțumindu-se să scruteze depărtarea înspre Arz ca și cum vreun ifrit3 ar fi urmat să sară de undeva și să-l înghită cu totul.

– Ticălosule, a zis Zafira, cu un zâmbet pe buzele amorțite.

Deși erau cu toții niște lași când venea vorba despre pădure — fiecare dintre cele cinci califate care formau Arawiya se temeau de Arz, căci acesta mărginea și acele tărâmuri. Era un blestem pe care-l împărțeau de când pământurilor li se furase magia. Baba4 o învățase pe Zafira că Arz era, în multe feluri, doar o pădure. O învățase cum să se folosească de aceasta în avantajul propriu. O învățase cum să creadă că poate îmblânzi pădurea, deși, în realitate, nu putea. Nimeni nu putea.

Moartea lui o dovedea cu vârf și îndesat.

Zafira l-a cârmit pe Sukkar departe de pădure, spre luminiș, pătrunzând mai adânc în Demenhur. Dar ținutul Arz cerea întotdeauna să-l privești încă o dată. Fata s-a oprit și s-a răsucit.

Pădurea o privea. Respira. Copacii ei scheletici își întindeau degetele noduroase în umbra rotitoare.

Unii spuneau că pădurea devora oameni așa cum vulturii devorau cadavrele. Cu toate acestea Zafira se-ntorcea, zi după zi, vânătoare după vânătoare. Era conștientă că fiecare incursiune putea fi ultima și, deși jurase că nu se teme prea tare, cea mai mare spaimă era să nu cumva să se rătăcească.

Totuși. Undeva, pe dinăuntrul ei, era o vibrație care o făcea să savureze vizitele acestea în miezul întunericului. Ura ținutul Arz. Îl ura atât de mult, încât tânjea după el.

– Ahh, avem timp să ne holbăm la Arz în fiecare zi nenorocită, i-a zis lui Sukkar, cu un tremur în glas. Trebuie să ne-ntoarcem până la nuntă, ori Yasmine o să ne taie capetele.

Nu că lui Sukkar i-ar fi păsat. Zafira a plescăit și l-a mânat înainte. Mușchii încordați ai calului s-au relaxat pe măsură ce distanța dintre ei și Arz creștea.

Asta până când aerul s-a îngreunat de o altă prezență.

Fetei i s-a zbârlit părut de pe ceafă. A aruncat o privire îngrijorată peste umăr. Ținutul Arz se holba la ei, parcă respirând întretăiat. Nu — oricine ar fi fost, se afla aici, în Demenhur, imitând tăcerea aproape la fel de bine ca ea.

Aproape.

Lucrul de care se temea mai tare decât de a se rătăci în Arz era că va fi prinsă de cineva care să dea în vileag că nu era vânător, ci vânătoreasă, o fată de 17 ani ascunsă sub pelerina misterioasă și greoaie a tatălui său, de fiecare dată când ieșea la vânătoare. Atunci va fi abandonată și toate victoriile ei luate în derâdere. Identitatea ei va fi dezvăluită cu răutate.

 

Oamenii mureau pentru că el trăia. Și dacă aceasta era singura cale de a supraviețui, atunci așa să fie.

Acum trei nopți fusese un viscol neobișnuit de puternic în califatul vecin, Demenhur, iar în Sarasin era mai frig din cauza asta. Combinația dintre căldura deșertului și răcoarea ciudată îi zgâlțâia oasele lui Nasir, dar se afla aici, departe de căminul său din Fortăreața Sultanului, mica fâșie de pământ de unde sultanul conducea cele cinci califate ale Arawiyei.

Misiunile în Sarasin îi aduceau lui Nasir un soi pe nostalgie pe care n-o putea înțelege. Deși nu trăise vreodată acolo, era califatul strămoșilor săi, iar asta era și familiar, și bizar în același timp.

Venea aici pentru un singur lucru: crima.


1 Cuvânt în limba arabă care echivalează cu „Bun venit”, „Salutare”. Este format din Mar (Dumnezeu) și haba (iubire). Așadar, Dumnezeu este iubire (n. t.).

2 Sukkar înseamnă „zahăr”, în limba arabă (n. t.).

3 Ifrit – personaj din mitologia arabă, un fel de spirit supranatural (n. t.).

4 Baba – tată, în limba arabă (n. t.).

9 lucruri pe care nu le știai despre Evan Hansen

Anxietatea este o constantă în viața lui Evan Hansen. Îl însoțește zi de zi, noapte de noapte. Îl împiedică să își facă prieteni sau să își împărtășească părerile cu cei din jur. Ridică o barieră la școală, unde devine băiatul invizibil, care întotdeauna mănâncă singur la cantină și nu îndrăznește să îi privească pe ceilalți elevi în ochi, de teama unei respingeri sau a unei glume ce l-ar avea pe el drept țintă. Îi distruge treptat viața, voința de a fi văzut, acceptat, iubit, înțeles și apreciat. Până într-o zi, când o scrisoare rătăcită îl scoate din umbra anonimatului și îl împinge în lumina reflectoarelor.

Povestea lui începe prin trei cuvinte: (Dragă Evan Hansen) și se termină cu cinci (Mai aproape de ceva adevărat). Dar ce se ascunde la mijloc? Cine este băiatul ce se teme să își roage colegii să îi semneze ghipsul? Cine este băiatul care preferă minciuna în locul adevărului?

Secretele vor fi elucidate pe parcurs, dar, dacă ai întrebări/curiozități sau vrei să te întâlnești cu un grup de cititori pasionați, dependenți de dulciuri, lecturi captivante și povești nemuritoare, te așteptăm pe 4 septembrie la o nouă ediție Pop-Up Book Club, unde vom discuta despre Evan Hansen!

Până atunci, dacă încă nu ai citit romanul sau nu știi dacă ar trebui (sau nu) să ai încredere în Evan, știai că…

1. Numele lui complet este Mark Evan Hansen? Inițialele formează cuvântul „meh”, un soi de ridicare din umeri; din păcate, cam la asta se reduce reacția societății când apare Evan. Întotdeauna le spune profesorilor să ignore prenumele Mark: astfel, „meh” devine „eh”, ce presupune căutarea unei aprobări sau a unei confirmări.

2. A fost ucenic de pădurar? A învățat totul despre Ellison Park, despre ecosistemele sale, geografie, resurse naturale, acumulând chiar și câteva noțiuni de istorie, în cazul în care un turist i-ar fi pus o întrebare, dar și pentru propria curiozitate. Apoi, pentru eventuale urgențe, a dobândit câteva cunoștințe de prim-ajutor și s-a pus la curent cu toate legile în vigoare, acționând ca un fel de polițist sub acoperire, asigurându-se că toate regulile sunt respectate și că parcul este un loc primitor și curat, un refugiu idea pentru un tânăr ce evită aproape orice formă de interacțiune socială.

3. Nu știe cum să reacționeze când se întâlnește cu Moartea? Poate că Esther Solar, protagonista romanului O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri, i-ar putea oferi câteva sfaturi. Pentru Evan, oricât de incredibil pare la prima vedere, Moartea este o variabilă necunoscută a vieții. Îi acceptă existența și este conștient de urmări, de durerea și neliniștea ce o însoțește. Știe că este respinsă, detestată sau ignorată, o hoață de suflete și de bucurie, însă nu îi poate percepe influența, nu cât timp este împins într-o rețea vastă de intrigi și minciuni, creată chiar de el din teama de a rosti adevărul.

4. Salivează doar gândindu-se cât de delicios era acel taco coreean cumpărat de la toneta din apropierea parcului? Cine știe… poate că și cel pregătit de mama lui o să fie la fel de bun.

5. Întotdeauna a preferat noaptea în detrimentul zilei? De ce? Pentru că noaptea e OK să stai adăpostit la tine acasă. În timpul zilei, lumea așteaptă să ieși afară și să umbli, să socializezi și să îți împărtășești gândurile. Noaptea îl protejează pe Evan Hansen și este o aliată de nădejde, dar cât timp va trece până va realiza că se află într-o închisoare, iar el este singurul care deține cheia?

6. Nu se supără când cineva îl jignește sau îl ironizează? Jared este un prieten îndepărtat de familie, transformat brusc în aliatul lui Evan după rostirea primei minciuni. Chiar dacă „bunul lui prieten” îl tratează cu dispreț sau superioritate, oferindu-i sfaturi periculoase, cu consecințe grave, Evan nu îl condamnă pentru comportamentul său nepotrivit. Devine parțial dependent de o legătură ce îi intensifică anxietatea: dacă Jared îl trădează sau dacă refuză să îi mai răspundă la mesaje, va pierde o persoană importantă din viața sa, o constantă și, oricât de mult îl doare să recunoască, singurul coleg ce l-a văzut înainte să devină un fenomen viral. Pentru Jared, Evan Hansen nu a fost niciodată băiatul invizibil.

7. S-a încuiat în baie în ziua în care a dat examenul pentru permisul auto? Din punctul lui de vedere, e un miracol că lumea mai ajunge unde se presupune că trebuie să ajungă fără să se rănească sau să-i rănească pe ceilalți, pentru că multe dintre lucrurile oribile care s-ar putea întâmpla (nu le vom înșira, pentru că lista lui Evan este foarte lungă), pot avea loc atunci când te afli la volan.

8. Vorbește rar cu tatăl lui, care acum are o familie nouă, în timp ce mama sa vine târziu de la serviciu și încearcă „să-l repare”. Prin terapie, scrisori și concursuri de creație. Prin sfaturi ce par desprinse din revistele de specialitate, nepotrivite pentru situația în care se află Evan.

9. Este sensibil, emotiv și sufletist. Minciunile au un efect devastator asupra lui, îi fac fizic rău. De ce le rostește? Pentru că a fost prins la cotitură. Pentru că vrea să-i ajute pe ce din jur. Pentru că vrea să înlocuiască amintirile urâte, greu de acceptat, cu povești noi, pline de speranță și de bucurie.

Pentru că este Evan Hansen. Nu „meh”, nici măcar „eh”.
Evan Hansen: băiat invizibil, ucenic de pădurar, fenomen viral, prieten de nădejde și tânăr dependent de scris.

Alina Munteanu, The Rockstar Reader: De ce să vii la Pop-Up Book Club?

Cluburile de carte nu trebuie să fie o provocare sau un motiv de îngrijorare pentru cititori. Știm că prima întâlnire strânge cele mai multe emoții și întrebări. Cu cine am să mă văd la Pop-Up Book Club? Am să mă înțeleg cu ceilalți cititori? Se vor supăra dacă am o părere diferită de a lor? Ce se întâmplă dacă nu am citit cartea pentru club?

Pasul 1: Respiră. Relaxează-te. Cititorii nu sunt ființe supranaturale, chiar dacă își doresc să viziteze Tărâmul Zânelor sau să fie acceptați la Academia Vocans, unde sunt pregătiți în meșteșugul invocării demonilor.

Pasul 2: Citește cartea selectată pentru Pop-Up Book Club din plăcere, niciodată din obligație. Ne plac dezbaterile și vrem să cunoaștem motivele pentru care v-a plăcut (sau nu) o carte. În plus, poți participa la Pop-Up Book Club și dacă nu ai citit cartea (evităm spoilerele).

Pasul 3: Curaj! Interacționează pe Instagram sau pe Facebook cu cititorii care plănuiesc să vină la Pop-Up Book Club. Poate că și lor este de teamă sau nu îndrăznesc să vină singuri la următoarea întâlnire.

Pasul 4: Dulciuri, atmosferă veselă, discuții interesante + descoperă cele mai cozy cafenele din București, potrivite pentru cititorii rătăciți, mereu cu nasul între coperte.

Încă eziți și nu știi dacă să dai join sau interested la event? Alina Munteanu (@rockstar_reader) ne împărtășește cum a devenit „dependentă” de Pop-Up Book Club!

Cuvinte în albastru intens. British Council.

Așa a început povestea aventurilor la Pop-Up Book Club by Storia Books.

Am întârziat. M-am rătăcit și desrătăcit de câteva ori până am ajuns la British. Am mers cu cartea doar pe jumătate citită. Îmi tremurau mâinile de emoție că aveam să cunosc oameni noi. Am făcut pachet frica, am trimis-o acasă și m-am lăsat cuprinsă de entuziasm. Cunoșteam oameni noi, oameni cu care împărtășeam aceeași iubire pentru cărți. De ce să-mi fie frică?

După un an situația se prezintă cam așa: am traversat 8 universuri literare, am vizitat mai multe cafenele și ceainării din București, ne-am super-mega-ultra îndrăgostit de Cardan (ups, spoiler!) și am legat multe prietenii frumoase între noi, iubitorii de carte, booktuberi sau bookstagrameri.

8 cărți minunate pe care le-am devorat, pe unele mai lent, pe altele într-o singură noapte. Am iubit anticariatele alături de Rachel și Henri, l-am căutat pe Shadow, artistul local de graffiti, am îndrăgit cel mai popular webcomic al Elizei, ne-am îndrăgostit de Cardan și Jude, am purtat coroana de cenușă a Theodosiei, am văzut ce înseamnă să treci printr-un episod traumatizant de abuz și am depășit frică după frică alături de doi îndrăgostiți și o pisică neagră. Pe scurt, 8 întâlniri minunate cu persoane minunate și cea mai cool gazdă, Irina.

Eu sunt Alina și am o confesiune de făcut. Sunt dependentă de cărți (evident, nu?) și de discuțiile despre cărți. Dacă și tu ești în aceeași situație, rămâne stabilit: Storia Books ne dă întâlnire la următorul Pop-Up Book Club din septembrie! Ne vedem acolo!

Cărți de citit în vacanța de vară de la Editura Storia Books

În perioada 24 iunie – 1 iulie, patru bookstagrammers controlează prețurile pe Storia Books: Dariana, Zena, Foxy și Sânziana deschid sezonul estival cu 12 cărți de citit în vacanța de vară, care beneficiază de 40% reducere!

Holly Black · Prințul nemilos

Holly Black · Prințul nemilos

Cartea cu ajutorul căreia un om obișnuit poate pătrunde în Tărâmul Zânelor, însă, dacă vei mai pleca de acolo… nu este chiar sigur. E un loc pe care îl iubești și îl urăști deopotrivă, iar personajele sunt tare surprinzătoare. O lectură pe cinste pentru această vară!

Nix cel afurisit

Nix cel afurisit

O carte drăguță, despre șiretlicurile unei zâne care trăiește în pădure și vrea să îl alunge pe un bărbat-om, atunci când acesta încearcă să își facă o locuință în pădure. Îl consideră un dușman fioros și periculos, însă lucrurile se pot schimba. Mi-a plăcut deoarece ne învață faptul că nu trebuie să judecăm pe nimeni și să credem tot ce auzim, cât timp nu cunoaștem persoana respectivă.

Francesca Zappia · Eliza și monștrii ei

Francesca Zappia · Eliza și monștrii ei

O poveste despre ce înseamnă să fii faimos pe internet. O recomand deoarece cred că ne vom regăsi cu toții în personajul principal, Eliza.

Jessica Lawson · Unghere și cotloane

Jessica Lawson · Unghere și cotloane

Cartea e plină de suspans, mister și m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină. Este potrivită pentru vacanța de vară și o recomand cu drag.

Este cartea preferată a acestui an, până acum. Povestea lui Nan, fetița care curăță hornurile bogaților în Londra victoriană, este tristă, dar și plină de speranță. Modul în care este scrisă m-a cucerit definitiv și cred că este obligatoriu de citit în vacanță sau nu.

Steven B. Frank · Cu temele în instanță

Steven B. Frank · Cu temele în instanță

Ce poate să fie mai potrivit pentru vacanță decât o carte care spune povestea unui grup de copii care dau școala în judecată pentru că au prea multe teme? E o carte smart și amuzantă, din care înveți multe.

Regele malefic

Regele malefic

Mi-a plăcut mult primul volum, dar pot spune cu mâna pe inimă că al doilea este mult mai mișto. Jude rămâne în continuare un model de personaj feminin puternic, dar cel  mai important este că îl vedem pe Cardan în toată splendoarea lui. Nu mă refer neapărat la faptul că este mega hoț, deși nu putem nega acest adevăr, ci la faptul că este un personaj cu multe straturi interesante. Nu cred că există alt personaj care îmi transmite vibe-ul acesta de iubire și ură. Nu știi dacă vrei să-l iei la palme sau să-l săruți. Cred că lucrul acesta îmi place cel mai mult la seria asta.

Dragă Evan Hansen

Dragă Evan Hansen

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost faptul că este o carte inspirată de un musical. Al doilea lucru a fost tematica super relevantă a cărții: cum să aparții, să rămâi autentic și să nu te simți izolat într-o lume a conectivității instante. O lume unde este ușor să devii viral și este la fel de ușor să decazi la cea mai mică greșeală.

Taran Matharu · Novicele

Taran Matharu · Novicele

Trebuie să menționez că această serie este una dintre preferatele mele. Devine din ce în ce mai bună cu fiecare carte. Primul volum conține tot ceea ce și-ar putea dori un iubitor de fantasy: o lume bine construită, intrigă complexă, gnomi, orci, goblini, elfi, invocatori, tot felul de ființe magice și o academie. Este o combinație între „Stăpânul Inelelor”, „Harry Potter”, „Materiile Întunecate” și are și ceva din „Pokemon”. Sună ciudat, dar vă asigur că este minunată. Intriga are un flux frumos, foarte natural, parcă simți că ești acolo lângă personaje. Vorbind de personaje, ce să zic, sunt absolut geniale!!! Trebuie să o citiți!!!

Naomi Alderman · Puterea

Naomi Alderman · Puterea

Nu este o lectură lejeră. Ești tentat să o termini într-o singură seară, să afli cât mai repede care este deznodământul, cine are dreptate și câștig de cauză, cine este cel rău și cine este cel bun. Dar pauzele sunt necesare și mai mult decât binevenite. Nu poți să treci atât de repede peste anumite capitole. Le recitești și te agăți de câteva cuvinte, punând în balanță diferențele și asemănările dintre viitorul imaginat de autoare și trecutul pe care, de cele mai multe ori, încercăm să-l uităm. Viziunea autoarei, deși este îndrăzneață și sursă pentru numeroase controverse, reflectă perfect limitele umane. Într-o lume în care femeile dețin puterea și bărbații se tem de ele, asistăm la violență și răsturnări de guverne, la răscoale, lovituri de stat și mișcări populare, la nașterea unei noi credințe și la o implementare diferită a sexismului în literatură.

Kathleen Glasgow · O fată din bucăți

Kathleen Glasgow · O fată din bucăți

Am trăit romanul, nu l-am citit. L-am adorat, m-a enervat, am plâns și am îndurat toate palmele oferite. O fată din bucăți te trezește la realitate. Te scutură și țipă la tine. Țipă să te ridici de pe scaun, să îți îndepărtezi ochii de pe telefon și să încerci. Nu contează că e un tip nou de mâncare, un alt stil de muzică sau că îți schimbi culoarea părului. Uită de reguli și de griji și nu mai transforma fiecare eșec într-un sfârșit. Transformă-l într-un început. Trăiește pentru tine, nu pentru ceilalți. Luptă pentru ceea ce îți dorești. Și citește cât mai repede această carte, ca să înțelegi și tu ce am simțit și de ce „reacționez” așa.

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri

Credeam că o să fie o lectură amuzantă și un roman despre prietenie, iubire, fobii și coșmaruri, dar Krystal Sutherland te lovește fix când te aștepți cel mai puțin. Te sperie. Te șochează. Și încearcă să te distrugă, de parcă ești un alt punct ce trebuie să fie șters de pe lista lui Esther Solar.

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri este o poveste de iubire, un strigăt de ajutor, o provocare periculoasă și un joc lipsit de reguli. Este o carte tragică și înspăimântătoare, care te îndeamnă să îți privești temerile în ochi și să le trăiești. Nu să le învingi sau să le ignori. Să le trăiești. Alături de un frate speriat de întuneric, de o prietenă care refuză să vorbească și de un infractor c(h)arismatic, care îți fură inima din primul capitol.

Mărțișoare Literare: 10 cărți de citit primăvara

Poate că suntem supărați pe mândra Iarnă pentru că și-a prelungit mai mult șederea, însă Primăvara urmează să își recâștige tronul. Unii vor să scape de o astfel de responsabilitate, iar cel mai bun exemplu este Cardan, Prințul nemilos. Nu încerca să negi! Știm că abia aștepți să îi trădezi pe toți și să îți recapeți libertatea, dar Jude are alte planuri pentru tine. Ai putea să înveți o lecție despre supraviețuire și onoare de la Theodosia, Prințesa de cenușă, sau să te împrietenești cu Novicele Fletcher.

Din fericire (pentru Cardan), astăzi nu vom vorbi despre zâne și coroane, ci despre mărțișoarele Storia Books: 3 pachete promoționale + 4 cărți de citit primăvara, povești de dragoste, aventuri în miez de noapte, declarații mai mult sau mai puțin obișnuite și excursii înspăimântător de amuzante.

Pachete promoționale

Cuvinte în albastru intens + Graffiti Moon (30% reducere dacă vei cumpăra ambele romane): Cath Crowley este o romantică incurabilă. Dacă în Graffiti Moon străbatem un oraș al umbrelor alături de Lucy și Ed, un oraș unde metalul și lemnul vorbesc, iar poveștile și culorile prind viață sub mantia lunii, în Cuvinte în albastru intens ne pierdem într-un anticariat misterios, unde mărturisirile și secretele sunt ascunse între coperte, în cartea lui preferată, în romanul care pe ea a trădat-o.

Cea mai trăsnită excursie cu clasa + Cea mai trăsnită noapte ever (30% reducere dacă vei cumpăra ambele romane): David Barry a fost numit „cel mai amuzant om din America” de cotidianul New York Times. Nu ne credeți? Înseamnă că încă nu i-ați întâlnit pe Wyatt, Matt, Victor și Suzana. La prima vedere, sunt patru copii obișnuiți, cu preocupări minore, de la cum să-i mărturisesc că o plac, până la ce trebuie să fac ca să îmi recuperez dihorul? Adaugă în scenariu și un atac terorist, un dragon și o noapte specială de Halloween, iar aventurile celor patru eroi te vor ține treaz/trează până dimineața. Avertisment: o să râdeți cu lacrimi, iar cuvântul „kimono” va căpăta un sens diferit mulțumită lui Matt.

Salvând-o pe Francesca + Șoseaua Jellicoe (40% reducere dacă vei cumpăra ambele romane): Oh, Melina Marchett… ce ne-ai făcut? Îți citim fără pauză romanele, la limita dintre bucurie și tristețe. Plângem, râdem și ne îndrăgostim iremediabil de personaje. Suntem tentați să ne strecurăm între coperte și să devenim la rândul nostru protagoniști, însă nu putem să le dezamăgim pe Francesca și Taylor. Nu putem să le furăm oportunitatea de a se face remarcate, șansa de a le demonstra tuturor că imposibilul devine realitate atunci când te aștepți cel mai puțin. De la o legătură mamă-fiică dureros de emoționantă, la un grup atipic de prieteni, Melina Marchett ne amintește cât de fragilă este fericirea și cât de minunată este prima iubire.

Oferte speciale

Spune-mi tr3i lucruri despre tine (40% reducere): Cât de multă încredere poți să ai în cineva care își semnează mail-urile CN (Cineva/Nimeni)? Ai putea să îi mărturisești toate secretele tale? Să îi spui că viața ta este înconjurată de haos și de persoane care nu te înțeleg? Care nu vor să te înțeleagă?

Jessie bifează toate problemele adolescentului modern: mamă vitregă, oraș nou, frate enervant și un liceu privat unde nu are niciun aliat. CN este salvatorul digital, care știe întotdeauna cum să o ajute pe Jessie și ce sfaturi să-i ofere când are probleme, dar când tânăra noastră eroină se decide să elucideze misterul și să-i descopere identitatea… s-ar putea să aibă parte de o mare surpriză.

Stone Rider (40% reducere): 81 de participanți. Un singur premiu. În inima deșertului, unde motocicliștii sunt dispuși să participe la o cursă pe viață și pe moarte pentru a câștiga un bilet spre Baza Spațială, Adam Stone este dispus să riște totul pentru a scăpa din Blackwater. Sentimentele lui pentru Sadie Blood ar putea reprezenta un impediment, însă nu trebuie scăpat din vedere nici misteriosul Kane, care are propriile sale motive să ajungă pe Baza Spațială. Trădări, alianțe neașteptate, acțiune non-stop și răzbunări: Stone Rider este noul Mad Max.

Spune-mi dacă zâmbești (40% reducere): Parker Grant este o luptătoare și te va surprinde până la ultima pagină. Dacă o trădezi sau îi frângi inima, vei regreta: întreabă-i pe colegii ei ce a pățit Scott Kilpatrick și vei înțelege de ce suntem atât de prevăzători. Parker se ascunde în spatele Regulilor și își găsește în fiecare zi un motiv ca să zâmbească, însă, după ce îi afli secretele și capătă suficient curaj cât să îți împărtășească regretele ei, vei simți nevoia să îmbrățișezi cartea și să ai o discuție foarte lungă cu autorul Eric Lindstrom. Da, este emoționantă. Da, este răvășitoare și ridică multe semne de întrebare, dar ne reamintește cât de puternici și ambițioși suntem când credem în forțele noastre și nu îi lăsăm pe cei din jur să ne demotiveze și să ne schimbe idealurile.

Inimi chimice (40% reducere): Nu poți să alegi de cine te îndrăgostești. Nu îi poți desena chipul, așa cum nu îi poți dicta inimii să bată mai puternic pentru fata visurilor tale. S-ar putea să nu fie persoana potrivită. S-ar putea să fie o iluzie și să îți pună răbdarea la încercare, până în punctul în care numeri zilele ce te despart de prima zi de facultate. Sau s-ar putea să fii Henry Page, un romantic fără scăpare, care vrea să sufere de insomnie și să fie neliniștit înaintea fiecărei întâlniri. Este ambițios și perseverent, însă lumea lui aproape-perfectă se va răsturna cu 180 de grade când o va întâlni pe Grace Town. Problema? Îi lipsesc bucăți din suflet. Și doar Henry Page poate să le găsească.

Fan Fiction Workshop Nest — Atelier de scriere creativă pentru adolescenți de Liviana Tane

Acum vreun an sau doi, mă întâlneam cu o prietenă să discutăm despre un proiect. Pentru că n-avea cu cine să o lase acasă, o aduce la întâlnire și pe fiică-sa, o puștoaică de 14 ani, în clasa a opta, putea să suporte relaxat cele două ore cât stăteam eu și maică-sa cu agendele și strategia în față. Evident, discuția noastră avea legătură cu o campanie online și, pentru că prietena mea se lăsa cu greu convinsă că publicul nostru e acolo, în spațiul virtual, îi arunc argumentul suprem:

– Vezi? Ăsta e publicul căruia te adresezi: uite, fiică-ta stă de două ore pe telefon și de când ne-am întâlnit noi n-a scos un sunet. Sigur a văzut cel puțin 20 de filmulețe. Nu-i așa? mă întorc spre copilă în căutarea aprobării.

– Nu, îmi zice ea debusolată. Am scris o carte.

Moment în care gândurile mele au făcut scurt-circuit. Cum adică o carte?! Păi și cum rămâne cu adolescenții din ziua de azi, cărora nu le mai place să citească și pe care i-a tâmpit internetul? Cum rămâne cu puștimea superficială care nu știe mai mult decât jocuri și filme online? Cum rămâne cu toate clișeele pe care noi, adulții, ni le-am construit atât de argumentat cu cifre și statistici? Cum adică a scris o carte?

– Da, zice. Uite, i-am făcut și copertă. Sunt într-un grup cu niște prieteni care scriu așa, pe telefon, iar unii au chiar câteva zeci de mii de cititori.

Brusc, mi s-au așezat sinapsele. Cu ceva timp în urmă, ținusem un workshop de comunicare pentru o asociație de mame, când una dintre participante îmi întinsese o carte:

– E scrisă de fata mea, mi-a zis. Poate ai vreme să o citești, să-mi spui ce părere ai.

V-am mai spus povestea Teresei care era la liceu când a început să scrie într-o aplicație mobilă pe care, după cum aveam să aflu mai târziu, o foloseau mulți tineri de vârsta ei: WattPad. În doi ani, a reușit să producă peste 2000 de pagini, mai exact șase cărți.

În capul meu toate se legau abia acum, în timp ce-o priveam pe fata prietenei mele care mă introducea cu răbdare în lumea WattPad: povestea, cartea, adolescenții care scriu. Puștoaica de lângă mine își scrisese cartea în aceeași aplicație.

Mi-am aruncat atunci la gunoi multe prejudecăți. Copiii ăștia sunt deștepți, mult mai deștepți decât credem. Și au la îndemână toate instrumentele ca să reușească în viață mai mult, mai bine și mai repede decât am făcut-o noi. Treaba noastră este doar să avem încredere și să le oferim sprijinul și îndrumarea de care au nevoie. Și să-i ascultăm, nu doar să-i auzim.

Poate că nu fac mereu lucrurile așa cum ne-am aștepta de la ei noi, adulții care le știm pe toate. Poate că filmulețele pe care le produc pentru canalele lor de YouTube pot fi mai bune din punct de vedere tehnic, poate că mesajele pot fi mai consistente sau poate că tonul poate fi mai generos uneori.

Dar nici noi nu ne facem mereu treaba până la capăt. Poate că, dacă am fi suficient de atenți, am putea să înțelegem că de multe ori ajung să afișeze o atitudine arogantă sau agresivă doar ca mecanism de apărare. Dar nu ne dăm seama că cei care o generează suntem tot noi, adulții atotștiutori care îi privim de sus pentru că nu-i înțelegem, îi constrângem pentru că nu știm să le dăm libertate, îi respingem pentru că ne sperie forța pe care au într-un telefon.

Își trăiesc intuitiv realitatea și se agață unii de alții în căutare de răspunsuri pe care suntem prea neatenți ca să li le dăm chiar și atunci când nu îndrăznesc să ni le ceară. Se descurcă rezonabil așa, aproape singuri. Dar vă imaginați cât de departe ar putea să ajungă dacă, în loc să le tăiem elanul, am încerca să le creștem aripi?

Adolescenții mă fascinează și încerc să mai fac un pas în lumea lor. Din februarie, lansez pentru ei workshopuri de Fan Fiction Writing. Pe scurt, alegem o carte și, vreme de 6 întâlniri lunare, o rescriem împreună în stil propriu. La final, cu ajutorul detelor de la Storia Books, adunăm cele mai bune povești într-o carte pe care, cu puțin noroc, poate o lansăm la Gaudeamusul de toamnă 🙂

Fata cu inimă de dragon – o nouă aventură cu iz de ciocolată

Silke se pricepe de minune să se folosească de cuvinte când trebuie să iasă din încurcături. Sau să intre în ele. Iar acum este într-o mare încurcătură. Are o singură șansă să-și salveze părinții din mâinile zânelor care îi țin captivi de ani întregi. O singură șansă să găsească, în sfârșit, un loc pe care să-l numească „acasă”.

Silke primește o misiune extrem de periculoasă din partea prințesei moștenitore – să spioneze familia regală din Elfenwald în timpul primei lor vizite în regat. În schimb, Silke va primi casa pe care o dorește între zidurile sigure ale palatului. Aventura în care intră se dovedește cu atât mai complicată cu cât micuța eroină are motivele ei ascunse pentru care nu are încredere în zâne. Poate Silke să afle adevărul despre vizita zânelor în timp ce își protejează și propriile secrete?

„Ușor de iubit, cartea o prezintă pe Silke ca pe un personaj complet credibil, personajele secundare sunt la fel de bine construite, iar lumea conturată de Burgis este foarte diversă.”
— Kirkus Reviews

„Această carte este un vârtej uluitor – străzi, curți regale, dragoni, prințese și intrigi întunecate și zâne și mai întunecate, care trăiesc în adâncul pământului. Culorile sunt amețitoare, aerul are iz de ciocolată, iar eroina principală , care se pricepe de minune să spună povești are o misiune. Nici că ți-ai putea dori mai mult!” — Hilary McKay, autoarea Binny Bewitched

Fata cu Inima de Dragon este al doilea titlu din seria Inima de ciocolată de Stephanie Burgis. În primul, prietena înaripată a lui Silke – Aventurine – se lasă păcălită de magia ciocolatei și este transformată într-o fetiță pricăjită de 12 ani. Poveste întâlnirii dintre Aventurine și Silke.

Fata cu inimă de dragon • Stephanie Burgis • Storia Books

Fata cu inimă de dragon • Stephanie Burgis • Storia Books

304 pagini, paperback
Preț: 35 Lei

Ce cărți Young Adult vă pregătim în 2019!

Colecția Young Adult se îmbogățește cu titluri care se află pe lista de bestselleruri New York Times încă de la apariție, cu cele mai recente cărți ale unor autori de succes publicați de Storia Books, dar si cu debuturi care se anunță foarte promițătoare. Continuăm, bineînțeles, și seriile fantasy începute în anii trecuți.

Așteptarea celui de-al doilea volum din seria The Folk of The Air, semnată Holly Black, ia sfârșit în luna martie. În The Wicked King (14+), mizele sunt mai mari, intrigile din Târâmul Zânelor mai complicate, iar Jude trebuie să facă față nu numai unor dușmani tot mai periculoși, ci și unui Cardan tot mai imprevizibil. Întunecat, provocator și plin de tensiune, al doilea volum din serie este imposibil de lăsat din mână până la sfârșit. Când începe așteptarea pentru The Queen of Nothing.

Tot în această primăvară apare la Storia Books A Semi-Definitive List of Worst Nightmares (14+), al doilea titlu al autoarei Krystal Sutherland, după Inimi chimice. Noul roman este povestea amuzantă a doi tineri care își confruntă cele mai mari temeri, inclusiv una pe care niciunul dintre ei nu o luase în calcul — iubirea.

Colecția Young Adult cuprinde și unul dintre cele mai citite romane pentru adolescenți — Dear Evan Hansen (15+). Tradus în peste 10 țări, romanul a devenit imediat după publicare Bestseller New York Times, USA Today, WSJ și Indie Bound. Bazată pe show-ul de succes cu același nume de pe Broadway, care a câștigat de șase ori prestigiosul Tony Award în Statele Unite ale Americii, povestea scrisă de Val Emmich urmează să fie transpusă pentru marele ecran de Universal Pictures. Dear Evan Hansen este, în esență, o poveste despre durere, autenticitate și dorința de a te integra, într-o lume a conectării instantanee și a izolării tot mai profunde.

How to Make Friends with The Dark (13+) este a doua carte a fabuloasei Kathleen Glasgow, autoarea bestsellerului O fată din bucăți, și apare la Storia Books în toamna acestui an. Cartea spune povestea lui Tiger, o adolescentă care învață cum să supraviețuiască celei mai mari pierderi, moartea mamei ei.

Tot anul acesta, la scurt timp după apariția în SUA, ajunge pe rafturile librăriilor de la noi We Hunt the Flame (14+) de Hafsah Faizal, un debut care se anunță spectaculos. Considerată de Barnes and Noble, Bustle și Paste Magazine una dintre cele mai așteptate cărți Young Adult ale anului, We Hunt the Flame este povestea Zafirei, o fată care se deghizează în bărbat pentru a-și ajuta poporul și a lui Nasir, supranumit Prințul Morții. Plină de adrenalină și mister, We Hunt The Flame este, în final, un roman despre înfrângerea fricilor și asumarea propriei identități.

Continuăm, bineînțeles, și cu noi volume din seriile fantasy începute în anii trecuți — a treia carte dinInvocatorul de Taran Matharu și Lady Smoke de Laura Sebastian.

Ce cărți le pregătim micilor noștri cititori în 2019!

Micii cititori Storia Books au o grămadă de motive să fie entuziasmați în 2019. Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii pentru copii, Jonathan Auxier, ajunge și la noi cu ultima sa carte. Aducem noi povești, dar și cele mai recente volume din seriile de succes începute în anii trecuți. Iată câteva din cele mai importante titluri destinate copiilor pe care urmează să le publicăm în acest an.

Aflată în cele mai prestigioase topuri din Marea Britanie și de peste ocean, Sweep: The Story Of a Girl and Her Monster (8+) a câștigat anul trecut cel mai important premiu literar din Canada. Spusă de unul dintre cei mai buni povestitori contemporani, Sweep este o carte emoționantă despre prietenie și speranță. Premiza este una cât se poate de reală – timp de un secol, Londra victoriană s-a bazat pe copii orfani pentru o muncă extrem de primejdioasă – curățarea hornurilor. Unul dintre cei mai buni cățărători din oraș este Nan, o fată în vârstă de 11 ani. Pe punctul de a-și pierde viața într-un incendiu, Nan este salvată de un golem, o creatură magică din cenușă și cărbune. Bazându-se unul pe celălalt, fata și monstrul ei reușesc să-și construiască o viață împreună și să se salveze reciproc.. Jonathan Auxier este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii pentru copii din lume, iar titlurile lui s-au vândut în milioane de exemplare.

După Dragonul cu inima de ciocolată, unde Aventurine ne-a fermecat cu temperamentul ei vulcanic și cu dragostea pentru ciocolată, e rândul prietenei ei să ne cucerească în Fata cu inima de dragon (8+). Știm cu toții că descurcăreața Silke se pricepe de minune să se folosească de cuvinte atunci când trebuie iasă din încurcături. Numai că, în titlul doi din seria semnată de Stephanie Burgis, Silke este băgată în încurcături până peste cap. Are o singură șansă să-și salveze părinții din mâinile zânelor care îi țin captivi. O singură șansă să găsească în sfârșit un loc pe care să-l numească „acasă”. Dar dacă exact cuvintele la care se pricepe atât de bine o vor părăsi când contează mai mult?

Pentru finalul primăverii, pregătim și Wicked Nix (8+) de Lena Coakley. Cartea, o poveste clasică în devenire, așa cum au descris-o criticii literari din Marea Britanie, urmărește povestea lui Nix, cel mai mic, dar și cel mai șiret dintre zâne, pe care Regina îl lasă responsabil peste pădure. Atunci când un om se mută într-o căsuță din pădure și refuză să mai plece, Nix se folosește de tot arsenalul lui magic ca să îl izgonească. Dar, când eforturile lui dau greș, devine din ce în ce mai clar că intrusul nu este deloc ceea ce pare. Plină de umor și emoție, Wicked Nix este o poveste despre bucuria de a găsi un cămin în cele mai neașteptate locuri.

Ultimii copii de pe Pământ și Parada Zombi (8+) continuă seria care îl are în centru pe Jack Sullivan. În acest volum, zombii încep să dispară, și deși asta ar trebui să fie un lucru bun, Jack este suspicios. Aude întruna un sunet care pare să îi atragă pe zombi – dar către ce și în ce scop? Jack Sullivan, Quint, June, Dirk și loialul Rover trebuie să rezolve misterul înainte să devină chiar ei victime. Cu milioane de fani în întreaga lume, seria se va transforma într-un serial de animație pe Netflix.

Aventurile lui Mup, din Pieriți, vrăjitoare zdrențăroase!, continuă în The Little Grey Girl. În al doilea volum al seriei scrise de Celine Kiernan, Regina și vrăjitoarele ei înspăimântătoare au părăsit Cătunul Vrăjitoarelor, dar regatul nu este încă vindecat. Castelul este bântuit de trecutul lui brutal. Fantomele sunt mânioase, iar una dintre ele posedă o magie care ar putea fi mult prea puternică chiar și pentru Mup și mama ei.

Next