Fragment în avanpremieră: Regina fără regat (Făpturile Văzduhului #3), de Holly Black

Precomandă Regina fără regat, mult așteptatul final al trilogiei Făpturile Văzduhului, și intră în tragerea la sorți pentru un premiu special: cutia OwlCrate dedicată romanului, ediție limitată.

Puterea este mult mai ușor de dobândit decât de păstrat – iată o lecție pe care Jude a învățat-o când a renunțat la controlul asupra regelui malefic, Cardan, în schimbul unei puteri nemăsurate.

Acum, când este Regina muritoare și exilată a Tărâmului Zânelor, Jude e lipsită de putere și devastată de trădarea lui Cardan. Așteaptă răbdătoare momentul în care să-i ceară înapoi tot ce a luat de la ea. Iar oportunitatea se ivește în persoana înșelătoarei sale surori, a cărei viață de muritoare este în primejdie. Ca să o salveze, Jude trebuie să se aventureze în periculoasa Curte a Zânelor și să dea piept cu sentimentele pe care le are de ceva vreme pentru Cardan.

Dar Regatul Elfhame nu mai este așa cum l-a lăsat.  Un război e pe cale să izbucnească și Jude este prinsă în intrigile sângeroase ale acestui conflict. Iar când un blestem vechi și puternic se dezlănțuie, răspândind panica în tot regatul, Jude este nevoită să aleagă între ambiție și umanitate…

Recenzii editoriale pentru Regina fără regat:

„O ultimă piesă irezistibilă, dintr-o serie impresionantă.” — Booklist

„Ni se promite un final care să ne lase cu gura căscată… Bazându-ne pe călătoria în care și-a dus cititorii până acum, nici nu ne așteptăm la mai puțin.” — Entertainment Weekly

„Indiferent ce cauți, cunoașterea sau dragostea, vei găsi perfecțiunea.” — Kirkus

Prolog

Baphen, Astrologul Regal, mijea ochii la hărțile sale stelare și s-a străduit să nu tresară când a părut că prințul cel mai mic al regatului Elfhame avea să fie scăpat în capul său regal.

Trecuse o săptămână de la nașterea Prințului Cardan și acum, în sfârșit, era prezentat Înaltului Rege. Cei cinci moștenitori dinainte fuseseră inspectați pe loc, încă urlând în noutatea înroșită a ființei lor, însă Lady Asha îi ceruse Înaltului Rege să n-o viziteze până când va simți că s-a întremat îndeajuns în urma nașterii.

Pruncul era slab, cu pielea zbârcită, tăcut, și se uita la Eldred cu ochi negri. Își agita coada mică, ca un bici, cu atâta forță, încât scutecul risca să i se desfacă. Părea că Lady Asha nu știa sigur cum să-l legene. De fapt, îl ținea de parcă ar fi sperat ca cineva să ia povara de la ea cât mai curând.

— Vorbește-ne despre viitorul lui, a cerut Înaltul Rege. Numai câteva zâne se adunaseră ca să fie martore la prezentarea noului prinț – muritorul Val Moren, care era atât seneșal, cât și poet al curții, și doi membri ai Consiliului Viu: Randalin, Ministrul Cheilor, și Baphen. În sala pustie, cuvintele Înaltului Rege răsunau cu ecou.

Baphen a ezitat, dar nu putea decât să răspundă. Eldred fusese binecuvântat cu nașterea a cinci copii înaintea Prințului Cardan, o fecunditate uluitoare în rândul zânelor, care aveau sânge subțire și puține nașteri. Stelele vorbiseră despre reușitele sortite ale fiecărui prinț și prințesă mică, în poezie și cântec, în politică, în virtute, chiar și în viciu. Dar, de data asta, Baphen citise în stele ceva cu totul diferit.

— Prințul Cardan va fi ultimul tău născut, a spus Astrologul Regal. Va aduce distrugerea coroanei și ruinarea tronului. Lady Asha a inspirat scurt. Pentru întâia oară, l-a strâns bine la piept, vrând să-l protejeze. Pruncul s-a zbătut în brațele ei.

— Mă întreb cine ți-a influențat interpretarea semnelor. Poate că a intervenit Prințesa Elowyn. Sau Prințul Dain.

Poate că ar fi mai bine dacă l-ar scăpa, a gândit Baphen cu răutate.

Înaltul Rege Eldred și-a frecat bărbia.

— Nu se poate face nimic ca acestea să fie prevenite?

Era e o binecuvântare mixtă faptul că stelele îi ofereau lui Baphen atâtea ghicitori și atât de puține răspunsuri. Adesea și-ar fi dorit să vadă lucrurile mai clar, dar nu și de data asta. A plecat capul, ca să aibă un pretext să nu întâlnească privirea Înaltului Rege.

— Numai din sângele lui vărsat se va putea înălța un mare conducător, dar nu înainte să se petreacă cele pe care vi le-am descris.

Eldred s-a întors spre Lady Asha și copilul ei, vestitor al unui destin nenorocos. Copilul era tăcut ca piatra, nu țipa și nici nu gângurea, mișcând din coadă în continuare.

— Ia băiatul, a spus Înaltul Rege. Crește-l după cum consideri de cuviință.

Lady Asha nu s-a clintit.

— Îl voi crește pe măsura statutului său. În definitiv, e prinț. Și fiul vostru.

Vorbise pe un ton încordat și Baphen și-a amintit faptul neplăcut că unele profeții se împlineau tocmai din cauza gesturilor menite a le împiedica.

Câteva momente, toată lumea a tăcut. Apoi Eldred i-a făcut semn lui Val Moren, care a părăsit podiumul și a revenit cu o cutie îngustă de lemn, cu un model de rădăcini gravat pe capac.

— Un dar, a spus Înaltul Rege, în semn de recunoștință pentru contribuția pe care ai adus-o Neamului Salcei.

Val Moren a deschis cutia, dezvăluind un colier splendid, din smaralde grele. Eldred le-a luat și le-a petrecut după gâtul lui Lady Asha. I-a mângâiat obrazul cu dosul palmei.

— Generozitatea voastră este mare, Maiestate, a spus ea, împăcată cât de cât.

Pruncul a strâns o nestemată în pumnul lui mic și s-a holbat la tatăl său cu ochi de nepătruns.

— Acum du-te și odihnește-te, a spus Eldred, pe un ton mai blând.

De data asta, Lady Asha s-a înduplecat.

A plecat cu fruntea înălțată, ținând copilul mai strâns. Pe Baphen l-a cuprins fiorul unei premoniții care nu avea nimic de-a face cu stelele.

Înaltul Rege Eldred nu a mai vizitat-o pe Lady Asha niciodată și nici nu a mai chemat-o la el. Poate că ar fi trebuit să lase nemulțumirea la o parte și să cultive relația cu fiul său. Dar, privindu-l pe Cardan, parcă ar fi privit într-un viitor incert, așa că a evitat s-o facă.

Fiind mamă a unui prinț, Lady Asha a ajuns să fie foarte căutată la Curte, chiar dacă nu și de către Înaltul Rege. Cu înclinație spre capricii și frivolitate, și-a dorit să se întoarcă la traiul vesel de curteană. Nu putea să meargă la baluri luându-și copilul după ea, așa că a găsit o pisică ai cărei pui muriseră înainte de naștere și a pus-o să-l alăpteze.

Situația asta a continuat până când Prințul Cardan a învățat să se târască. În vremea aceea, pisica deja era grea cu alți pui și el începuse s-o tragă de coadă. Așa că pisica a fugit la grajduri, abandonându-l și ea.

Și așa a crescut la palat, fără a fi îndrăgit și stăpânit de nimeni. Cine ar fi îndrăznit să împiedice un prinț să fure mâncare de la mesele lungi de banchet și s-o mănânce sub ele, devorând cele furate cu mușcături feroce? Surorile și frații lui nu făceau decât să râdă și se jucau cu el așa cum s-ar fi jucat cu un pui de cățel.

Era îmbrăcat numai arareori, în locul hainelor purtând ghirlande de flori și aruncând cu pietre când vreun paznic ar fi încercat să se apropie de el. Numai mama lui avea un dram de putere asupra lui, și ea rareori încerca să-i curme excesele. Dimpotrivă.

— Ești prinț, îi spunea ea sever când băiatul dădea înapoi în vreun conflict sau nu reușea să-și impună voia. Toate sunt ale tale. Nu trebuie decât să întinzi mâna spre ele.

Și, uneori:

— Vreau lucrul acela. Adu-mi-l.

Se spune despre copiii zânelor că nu sunt ca cei muritori. Nu au nevoie de multă dragoste. Nu e nevoie să fie duși la culcare, pot dormi la fel de fericiți în colțul rece al vreunei săli de bal, înfofoliți cu o față de masă. Nu e nevoie să fie hrăniți; se mulțumesc la fel de bine să soarbă rouă și să fure câte-o fărâmă de pâine sau de smântână din bucătării. Nu e nevoie să fie calmați, pentru că plâng rareori.

Dar, deși copiii zânelor se mulțumesc cu puțină iubire, prinții din Tărâmul Zânelor au nevoie de puțină îndrumare.

În absența ei, când fratele lui mai mare i-a propus să tragă cu arcul într-o nucă așezată pe capul unui muritor, Cardan nu a avut înțelepciunea să refuze. Era obișnuit să fie impulsiv; maniera lui era arogantă și autoritară.

— Talentul la tras cu arcul îl impresionează atât de mult pe tatăl nostru, i-a spus Prințul Dain cu un zâmbet mic și provocator. Dar poate că e prea dificil. E mai bine să nu încerci decât să dai greș.

Lui Cardan, care nu reușea să atragă atenția favorabilă a tatălui său și și-o dorea cu disperare, ideea i s-a părut îmbietoare. Nu s-a întrebat cine era muritorul și cum ajunsese la Curte. În niciun caz nu a bănuit că bărbatul acela era iubitul lui Val Moren și că seneșalul și-ar fi pierdut mințile de durere dacă el ar fi murit. Lăsându-i astfel frâu liber lui Dain să preia o poziție mai proeminentă la dreapta Înaltului Rege.

— Prea dificil? Mai bine să nu încerc? Astea sunt cuvinte de laș, a spus Cardan, înfoindu-se cu bravadă copilărească.

Adevărul era că fratele său îl intimida, dar asta îl făcea să fie și mai sfidător.

Prințul Dain a zâmbit.

— Haide măcar să facem schimb de săgeți. Astfel, dacă ratezi, vei putea spune că săgeata mea a luat-o anapoda.

Prințul Cardan ar fi trebuit să suspecteze generozitatea lui, dar avusese parte de prea puțină generozitate autentică încât să poată distinge adevărul de minciună.

În loc de asta, a potrivit săgeata lui Dain și a încordat arcul, țintind nuca. A simțit un gol în stomac. Poate nu va trage bine. Poate că-l va răni pe acel bărbat. Dar pe urmele acelui gând a izbucnit îndată o veselie mânioasă la ideea că ar putea face ceva atât de îngrozitor, încât nici măcar tatăl său n-ar mai putea să-l ignore. Dacă nu putea să atragă atenția Înaltului Rege cu fapte bune, atunci poate că ar fi reușit s-o facă cu fapte foarte, foarte rele.

Mâna lui Cardan tremura.

Ochii încețoșați ai muritorului îl urmăreau cu o groază încremenită. Fermecat, firește. Nimeni n-ar fi stat așa de bunăvoie. Asta a fost hotărâtor.

Cardan s-a silit să râdă și a relaxat coarda arcului, lăsând săgeata să cadă din locul ei.

— Pur și simplu nu voi trage în condițiile astea, a spus el, simțindu-se ridicol pentru că bătea în retragere. Vântul bate dinspre nord și-mi zbârlește părul. Îmi tot intră în ochi.

Însă Prințul Dain a ridicat arcul și a lansat săgeata pe care o primise la schimb de la Cardan. L-a nimerit pe muritor drept în gât. Bărbatul s-a prăbușit aproape fără niciun sunet, cu ochii încă deschiși, care acum nu se mai holbau la nimic.

Totul s-a petrecut atât de repede, încât Cardan n-a țipat, n-a reacționat. Doar a făcut ochii mari la fratele său, copleșit deodată de înțelegerea situației îngrozitoare.

— Ah, a spus Prințul Dain cu un zâmbet satisfăcut. Păcat. Se pare că săgeata ta a luat-o Ai putea să te plângi tatălui nostru despre părul acela care-ți intra în ochi.

După aceea, deși a protestat, nimeni nu a vrut să audă punctul de vedere al Prințului Cardan. Dain a avut grijă să fie așa. A povestit nechibzuința și aroganța prințului mai mic, le-a spus despre săgeată. Înaltul Rege nici măcar n-a vrut să-l primească pe Cardan în audiență.

În ciuda cererii lui Val Moren să fie executat, Cardan a fost pedepsit pentru moartea muritorului așa cum numai prinții erau pedepsiți. Înaltul Rege a dispus ca Lady Asha să fie închisă în locul lui în Turnul Uitării – și s-a și bucurat că găsise un motiv să o facă, din moment ce o considera atât obositoare, cât și problematică. Prințul Cardan a fost dat în grija lui Balekin, cel mai mare dintre frați, cel mai crud și singurul dispus să-l primească.

Și așa a fost statornicită reputația lui Cardan. El n-a avut de ales decât s-o împingă și mai departe.