După ce a cucerit cititori din întreaga lume cu romanul ei de debut, O fată din bucăți, Kathleen Glasgow pregătește cel de-al doilea său titlu — How to Make Friends With The Dark — care va fi publicat pe 20 Aprilie în Statele Unite.
În așteptarea apariției ei la Storia Books, Kathleen Glasgow ne-a acordat un interviu în care a vorbit despre cărțile preferate, propriile răni, experiența ei cu depresia, dar și despre How to Make Friends With The Dark, care va ajunge la fanii din România în toamna acestui an.
Lansat în 2017, bestsellerul New York Times O fată din bucăți a apărut în topurile celor mai bune cărți ale The New York Public Library, Amazon, TAYSHA, Goop, TeenVogue, BN Teen, Refinery29, EW.com, TeenReads și s-a aflat pe lista lungă de nominalizări atât pentru Waterstones Book Prize, cât și pentru CILIP Carnegie Medal. O fată din bucăți – finalistă a prestigiosului Amelia Warden Book Award – a fost nominalizată drept lectură favorită pentru cluburile de carte pentru adolescenții din Statele Unite.
Interviu de Sandra Deaconu
Ce aveți în comun tu și Charlie?
Amândouă iubim romanele grafice, în special Love and Rockets, de frații Hernendez. Ea are talent la desen, dar eu nu am. Amândouă am suferit de depresie, ne-am provocat răni și am iubit oameni care nu erau ușor de iubit.
Cum ți s-a schimbat viața după ce ai publicat O fată din bucăți?
Enorm. Cel mai bun lucru a fost faptul că cititorii îmi spuneau cât de mult a însemnat povestea lui Charlie pentru ei. Acolo, în lume, sunt multe fete care se simt precum Charlie și mă bucur că povestea ei le-a ajutat să știe că sunt văzute.
Care este cel mai mare obstacol pe care a trebuit să-l depășești în cariera de scriitoare?
Deși sună anost, cel mai greu obstacol de care m-am lovit a fost timpul. Am o slujbă full-time și copii mici, iar eu sunt părinte singur. În unele nopți, realmente scriu la cărțile mele printre copii adormiți.
Care este cea mai interesantă amintire pe care o ai în legătură cu romanul tău, O fată din bucăți?
Cea mai interesantă amintire este din turneul în care am mers cu Jennifer Niven, autoarea fabulosului roman Toate acele locuri minunate, când una dintre cititoarele ei a venit încălțată cu niște șlapi personalizați (cu trimitere la unul dintre personajele romanului scris de Jennifer Niven).
Te-ai temut de modul în care vor percepe oamenii cartea și de ce vor gândi despre tine?
Am fost puțin speriată de faptul că nimănui nu îi va plăcea cartea. Cumva, m-am simțit de parcă aș fi fost dezbrăcată în ziua în care a fost publicată, iar inima și sufletul erau deschise pentru oricine putea vedea. Dar toți cititorii și oamenii grozavi ca tine m-au făcut să mă simt mult mai bine.
Care este sfatul tău pentru cei care suferă de depresie, dar încă nu au găsit curajul să vorbească despre asta?
Cred că, dacă suferi de depresie și îți e teamă să vorbești despre asta sau să ceri ajutor, ar putea să te ajute puțin dacă vei citi cărți despre depresie, în special ficțiune, pentru că poveștile pot fi calea sigură care să te ajute să îți explorezi sentimentele și opțiunile. Poți vedea o mică parte din ceea ce se întâmplă când un personaj face terapie, de exemplu, sau vorbește cu un părinte despre depresia lui. Câteva dintre cărțile despre depresie care îmi plac foarte mult sunt The Weight of Zero de Karen Fortunati, O poveste haioasă de Ned Vizzini, și Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga. De asemenea, le-aș sugera celor care sunt depresivi să își pună sentimentele pe hârtie, să sune la o linie telefonică specială pentru astfel de lucruri, să discute cu prietenii, părinții sau un consilier dacă pot. Nu toți au pe cineva cu care să vorbească despre asta, dar există linii de urgență.
Dacă ai putea să salvezi un personaj dintr-o carte pe care ai scris-o sau ai citit-o, care ar fi acela?
Hmm! Dacă aș putea salva un personaj? În afară de Charlie? L-aș salva pe Evan. L-am iubit pe Evan. Era blând cu Charlie și se străduia să renunțe la alcool. Are o inimă mare.
Imaginează-ți că scrii ultima pagină pe care o vei mai scrie vreodată. Care ar fi ultima propoziție?
„A fost distractiv, nu?”